- Editorial - nr. 122 / 23 Iunie, 2005 Multi cred ca Uniunea Europeana se afla intr-o criza profunda si generalizata si, in consecinta, zilele ii sunt numarate. Parerea noastra este cu totul alta, si anume, Uniunea Europeana este doar intr-un impas, ca produs al procesului ei de crestere, specific oricarui organism nou, in formare. De ce credem noi ca Uniunea Europeana nu se afla la sfarsitul, ci la inceputul ei? Pentru ca ea a fost astfel gandita si conceputa pentru a se realiza intr-o lunga perioada de timp, ca o constructie solida, si nu ca o incropire a unor entitati supuse oricand destramarii. Uniunea Europeana de azi este intr-adevar un proiect grandios, conceput cu sase decenii in urma de catre niste minti luminate care, scrutand viitorul pe termen lung, au ajuns la concluzia ca, faramitate intre granitele lor nationale, micutele tari ale batranului continent n-au nici o sansa. Fie ca este vorba de Anglia, Germania, Franta sau Italia, in fata noii ordini mondiale care se prefigureaza de multa vreme, incepand cu Statele Unite ale Americii (acum doua secole) si continuand astazi cu China, Rusia, India si, bineinteles, Orientul Mijlociu si Apropiat, care a imbracat haina islamului. Referindu-ne la potentialul acestora, amintim ca in timp ce Uniunea Europeana a celor 27 de state, inclusiv Romania si Bulgaria, atinge o suprafata de 4,5 milioane kmp, si o populatie de 400 de milioane de locuitori, SUA are 9,4 milioane kmp, cu 260 de milioane de locuitori, China 9,6 milioane kmp, cu 1,2 miliarde de locuitori, India 3,2 milioane kmp, cu 1 miliard de locuitori, Arabia Saudita, Iranul, Iordania, Siria si Irak la un loc 4,5 mil. kmp si imense rezerve de petrol, iar Rusia 17,0 milioane kmp, din care 5,6 mil. kmp in Europa, cu 150 de milioane de locuitori si incomensurabile resurse naturale. Proiectate evenimentele in viitor, rezulta ca rolul de vioara intai a contine