Tatal Sandei Golopentia, sociolog din „scoala Gusti“, a murit in inchisorile comuniste. Fusese arestat ca martor in „procesul Patrascanu“ si a sfirsit ca „dusman al poporului“. Sanda Golopentia traieste de 25 de ani in Statele Unite si preda la Brown University, fiind membra a Catedrei de Studii Franceze. Revine in Romania in fiecare an, „ritul sau de trecere spre vara“ include un prim drum in Romania. Din 1990 a incercat sa mentina treaza memoria tatalui ei. Crede in vocatia profesiei si in adevarul pe care tinerii trebuie sa-l caute, nu neaparat in strainatate. Interviul nostru a fost facut la Bucuresti, intr-un cochet si linistit apartament din cartierul Drumul Taberei.
Cind veniti in Romania ce va deranjeaza cel mai mult?
Eu nu sint un om deranjabil usor. Cind vin in Romania, sint un om foarte atent la tot ce se intimpla, din dorinta de a compensa absenta de 11 luni. Ma intristeaza ca intelectualii o duc greu, ca se zbat in multe dificultati, ca sa ajunga sa-si scrie cartile. Sper ca va veni un moment in care a fi intelectual in Romania sa fie mai putin greu. Sentimentul pe care il ai in America este ca in multe momente esti ajutat tacit de mediul in care lucrezi. La asta as vrea sa se ajunga in Romania. Lucrul care ma preocupa cel mai mult, in Romania, este disparitia increderii. De ce sa ne prezentam noi, noua, ca ultimii, unde nimic nu merge?
Ce inseamna in America ca mediul te ajuta tacit?
Citeodata ne amuzam. In fiecare emisiune de televiziune se aude ca asta este cea mai buna mincare din lume – o mincare americana, cintecul asta este cel mai bun din lume, specialistul cutare este cel mai bun din lume. Exista aceasta incredere enorma a americanilor in ei insisi. Exista un mediu care iti este deschis pentru orice faci. Birocratia este eliminata aproape total, poti sa creezi o asociatie in zece sau cincisprezece minute. E
