Guvernul si-a asumat raspunderea pentru legile proprietatii si reforma in Justitie. In discursul rostit miercuri 15 iunie, in fata plenului Parlamentului, premierul Calin Popescu Tariceanu a sustinut demersul echipei pe care o conduce, aducind ca principale argumente imperativele europene care stau la baza pachetelor legislative aduse in discutie si, nu in ultimul rind, caracterul lor reparator, fie ca e vorba de proprietati confiscate in perioada comunista care nu au putut fi niciodata recuperate sau nici macar revendicate in contextul legislativ extrem de constringator existent anterior, fie ca e vorba de acte si decizii politizate si nedrepte ale unei justitii aflate continuu in subordinea comenzilor politice ale momentului sau momentelor, de 15 ani incoace.
De altfel, trebuie remarcat ca intregul context in care s-a produs gestul executivului din 15 iunie este unul de reconsiderare a trecutului, recent sau recentissim, din diverse perspective. Aspectul corectiunilor legislative, esentiale din perspectiva modernizarii Romaniei, este numai unul. Alaturi de el se numara si marele eveniment – nu ne ferim sa-l calificam astfel – al invinuirii fostului presedinte Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 1990. Logica acestor demersuri, ale justitiei sau ale executivului, este, in linii mari, aceeasi: reconsiderarea trecutului si punerea in ordine a unor piese fara de care, orice s-ar face, statul de drept si democratia nu se vor instaura niciodata in Romania.
Poate si de aceea, marele bau-bau al guvernarilor pesediste, indiferent de denumirea curenta a partidului, a fost trecutul. PSD si mai ales primul ministru al ultimei guvernari dominate de acest partid, Adrian Nastase, minat de la spate de mentorul sau renegat si din nou, pare-se, adoptat, Ion Iliescu, la vremea aceea inca presedinte, au incercat din rasputeri sa impinga societatea romaneasca
