E Romania un cersetor necuviincios sau Europa un binefacator mofturos? Intrebarile de acest gen nu o sfarsesc bine. In preajma lor apare faimosul raspuns unic: adevarul e la mijloc. De data asta, la mijloc nu e adevarul, ci o sumedenie de lucruri si fiinte speriate si nesigure: pe harta, Austria, cu emigranti pana in cosite, si restul marelui platou economic franco-german.
Tot acolo, insetat de razbunare: egoul umilit al lui Jacques Chirac, un francez corigent la franceza de referendum.
Planul de reactiune francez a lovit fulgerator. In mai putin de doua saptamani, Chirac a inventat conflictul de care avea nevoie: razboiul bugetar european. Pretextul: un aranjament vechi de 20 de ani, care aduce inapoi, in Marea Britanie, contributiile banesti nefolosite ale acestui stat. Efectul a fost o grefa de legitimitate din care s-a intremat toata trupa batuta mar la urne.
Uniunea Europeana a ramas fara buget, dar dezastrul provocat de proiectul nesabuit de Constitutie si discutia despre directia viitoare a Europei au fost scoase din scena. Cu aceeasi ocazie, Chirac si Schroeder au facut pasaport european unui nou resentiment aliat: frica de Est, cu puradeii ei vedeta, fricile de Romania si Bulgaria.
Alegatorii vest-europeni au mers la urne convinsi ca doboara un proiect arogant, scris intr-o metapasareasca ostila democratiei directe. Acum, ei afla de la mai-marii lor ca au votat din frica de Est. Euroelitele nu au obiceiul sa-si asume raspunderea, dar n-au rival cand e vorba de infiat sperietori (mai intai, sentimentul antiamerican, acum, emigrantul est-european).
Au trecut cam 200 de ani de cand, cu exceptia lui Balzac, in Franta, si a Kaiserului, in Germania, mai toata lumea isi petrecea ziua de lucru la camp. Aproape 80% din populatia platoului franco-german era, pe atunci, prinsa in agricultura. Industrializarea a pus capat
