Pe fondul razboiului dintre nazisti si puterile occidentale aliate cu Uniunea Sovietica, Romania a ajuns pe taraba tranzactiilor dintre marile puteri. Primele esaloane ale Misiunii Militare Germane au intrat pe teritoriul romanesc la 10 octombrie 1940. In aceeasi zi, Franklin D. Roosevelt, presedintele SUA, a decis blocarea tuturor depozitelor romanesti de devize si de valuta din bancile americane. Deblocarea lor urma sa se faca numai "atunci cand se va avea convingerea ca executarea platilor se va face in interese pur romanesti". Motivatie cam trasa de par, cu atat mai mult cu cat o stare de razboi intre Romania si SUA era inca departe de a deveni realitate.
Exemplul SUA a fost urmat imediat si de Marea Britanie, apoi de guvernul canadian, astfel incat rezervele de bani romanesti din strainatate, inclusiv depozitele de metal pretios, au ajuns sa fructifice in favoarea unor guverne pentru care Romania devenise pionul de sacrificiu din deschiderea unei partide macabre de sah. Povestea acestor bani romanesti, complicata si de faptul ca nu erau numai bani ai statului, ci si bani ai particularilor, asupra carora nimeni nu putea avea un drept de decizie, se va incheia abia la o jumatate de veac dupa incheierea ostilitatilor. Fiind vorba, in totul, de vreo 500 milioane de dolari, cand dolarul era de vreo 30 de ori mai puternic decat cel de azi.
ABUZUL PROLIFEREAZA. In ciuda acestui gest de vadita ostilitate, guvernul roman nu a intrerupt relatiile diplomatice nici cu SUA si nici cu Marea Britanie. Dimpotriva, generalul Ion Antonescu s-a straduit sa imprime un comportament cat mai civilizat al autoritatilor din subordine fata de diplomatii si cetatenii americani si britanici din tara. De pilda, cand politia legionara a arestat si a molestat niste ingineri englezi de pe Valea Prahovei, specialisti in probleme petrolifere, generalul i-a urechiat in termeni se
