Imre Nagy

Insemnari de la Snagov. Corespondenta, rapoarte, convorbiri

Traducere, selectie documente, note si studiu introductiv de Ileana Ioanid, Editura Polirom, Iasi, 2004.

Dupa atacul lui Hrusciov asupra lui Stalin din februarie 1956, comunismul mondial a intrat intr-o criza incurabila. Tarile au reactionat in mod diferit la procesul de de-stalinizare. In incercarea de a reconcilia comunismul cu pluralismul si insufletita de ideea unui „comunism national“, revolutia din Ungaria a simbolizat ruptura cea mai radicala de vechiul sistem. Infrinta de trupele sovietice, aceasta revolutie a avut drept urmare insufletirea celor care doreau instalarea unui regim democratic. In Romania, regimul a ales directia diametral opusa: a sprijinit Kremlinul si a fost aliatul sau cel mai loial, pentru ca, mai tirziu, sa adopte de-sovietizarea (fara de-stalinizare).

Doua carti publicate recent ofera elemente-cheie pentru intelegerea acestor cai complet diferite si a efectelor de lunga durata ale acestora, vizibile chiar si dupa caderea comunismului. In timp ce Nagy a imbratisat cauza revoltei platind cu viata, romanii (intii Gheorghe Gheorghiu-Dej, apoi Ceausescu) au folosit retorica nationalista pentru a mentine o dictatura din ce in ce mai inchisa si sovinista. Directia data de Nagy a simbolizat promisiunea unui comunism national, in vreme ce evolutia din Romania a lasat sa se intrevada realitatea crunta a stalinismului national.

Iata in cele din urma un volum in care este cercetata perioada petrecuta in Romania de membrii guvernului ungar, condus de Imre Nagy, dupa inabusirea revolutiei si scurta lor sedere ca refugiati la Ambasada Iugoslaviei din Budapesta. In cartea scrisa de Nagy gasim apelurile disperate adresate de acesta lui Gheorghiu-Dej, Palmiro Togliatti si Wladyslaw Gomulka, cu speranta ca ii vor convinge pe sovietici sa organiz