Cand Grigore Octavian Popescu s-a intors din nou in Suciu de Jos, Maramures, dupa 43 de ani de la deportarea intregii sale familii, n-a mai gasit din frumusetea domeniului de 50 de hectare, infiintat de trei generatii de inaintasi, decat "salbaticie comunista". In 1992, cand s-a intors acasa si a incercat sa reinnoade firul istoriei familiei sale si al propriului destin, frante brutal de comunisti si de Securitate, nu mai era nici carare spre fosta locuinta cu doua etaje, din care abia se mai vedeau in ierburi grase urmele fundatiei, iar ca sa poata urca intr-un mar din fabuloasa lor gradina, cu doua mii de nuci si toate soiurile de pomi fructiferi din Tara Lapusului, a trebuit sa-si taie vad cu foarfeca si ferastraul prin jungla hatisului salbatic crescut in cei peste 40 de ani de pustiire comunista. Am ajuns in Suciu de Jos de sub Muntii Tibles, in Tara Lapusului, parasind Becleanul pe Somes si luand-o prin Caianu Mic si Borleasa, spre Tarlisiua si Agries, cu drumuri ingustandu-se treptat spre dealuri inalte, cu vai pe firul carora femei cu mari palarii ardelenesti de paie sapau porumbul, cosasii infundati in ierburi inalte pana la subsuoara lasau in urma brazde groase de iarba proaspat cosita, iar altii ridicau cu furca pale mari de fan uscat pe claile pe jumatate inaltate, in mijlocul capitelor aduse de la marginile cosastinilor. Iar cand asfaltul firav a parasit cu totul satele, un drumeag de munte ingust si desfundat de ploi s-a catarat pe Dealul Trestia, in spatele padurilor inalte, amenintand cu umbra lor lumina potopitoare de vara, trecandu-ne culmea spre Suciu de Sus. N-am urmat firul spre Grosii Tiblesului, de unde un drum forestier se aventureaza peste culmile muntilor spre Botiza, dincolo pe Valea Izei din Tara Maramuresului. Am coborat spre Suciu de Jos (din Rogoz e aproape Targu Lapus, apoi, mai departe, Baia Mare) si l-am gasit pe Grigore Octavian Po