Cat de bine merge economia romaneasca? Daca ii ascultam pe guvernanti - ea duduie -, dupa cum spunea, nu de mult, premierul. Dar cand au spus guvernantii altceva in ultimii sase ani? Daca privim datele, putem sa le interpretam in fel si chip si de aceea aproape ca cifrele brute nu conteaza.
Cresterea economica si somajul arata binisor. Cat e meritul produsului intern si cat al celor de afara, nu conteaza atat de mult. Altele arata mai prost: investitiile straine sunt in scadere, dobanzile la credite sunt mari si nici macar bancherii nu sunt fericiti ca nu prea pot sa le scada.
Iar altele sunt pe muchie de cutit - inflatia inca nu a facut pasul decisiv spre acel 7% de la final de an, puterea de cumparare este afectata de fiecare val de scumpiri ce cuprinde utilitatile si, din pacate, in acest domeniu avem o adevarata furtuna pe mare, cu valuri mari si multe. Nici alti indicatori clasici pentru o economie de piata nu par a spune totul. De exemplu, bursa.
Euforica la inceput de an, placida in ultima perioada, lasa aproape imposibila extragera unei concluzii limpezi. In schimb, un indicator care explodeaza improscand semne de prosperitate este cel al achizitiilor de masini, care a depasit in primele cinci luni toate asteptarile.
Cu peste 50% mai mult decat in aceeasi perioada a anului trecut, acesta e specific unei economii care merge cu ambele motoarele turate la maximum, atat cel al productiei interne, prin atomobilele autohtone, cat si cel al exportului.
Nu ar fi de mirare ca premierul Tariceanu, in fond un reprezentat al acestei industrii, sa priveasca mai intai spre acest indicator si pe baza lui sa traga concluziile legate de turatia economiei! Se poate ca fiecare reprezentant al guverantilor sa fi privit de-a lungul timpului indicatorul favorit pentru a trage concluzia dorita.
Dar daca pana acu
