In casa bunicii exista un ceas cu cuc, care m-a fascinat o buna bucata de vreme in copilarie, pentru ca ma tot intrebam cum de traieste pasarea in ceas si de fiecare data cand iesea sa anunte ora ma chinuiam sa o prind. In casa bunicii exista doua piroane bine infipte in catul usii, de care se atarna leaganul de lemn unde imi petreceam o buna parte din zi pe la vreo doi ani, avand in vedere ca nu aveam curte unde sa ma "desfasor".
In casa bunicii exista o groaza de bibelouri care mai de care mai kitchoase - ciobanasi, balerine, catei, unele mai vechi, altele mai noi, multe ciobite, dar care sunt considerate fara exceptie "valori". La un moment dat, in toiul uneia dintre revoltele mele impotriva spiritului de "tanti Colivareasa" de care era impregnata bunica, am dus pe furis cateva opere de arta (bibelouri si vaze) la gunoi. Eu n-am spus nimic, bunica n-a spus nimic, dar la scurta vreme dupa aceea, le-am descoperit din nou in casa, pitite la loc sigur, departe de impulsurile mele distrugatoare, de fiinta care nu cunoaste valoarea lucrurilor.
In casa bunicii troneaza, in sufragerie, o alta mare capodopera - o natura moarta pictata de un vecin care, pe langa faptul ca se certa mereu cu nevasta, mai avea o preocupare de baza - pictura (sau cel putin asa numea el activitatea de a murdari o panza). La o privire mai atenta, descoperi ca ar putea fi vorba de niste buchete de liliac, dar, pe de alta parte, ar putea fi si altceva. In opinia bunicii, este totusi o "valoare".
In casa bunicii exista un bufet masiv, din nu stiu ce lemn pretios, pe care eu il foloseam la un moment dat intr-un scop cat se poate de practic - in momentele de plictiseala din vacanta mare inchideam catelul in dulap, "ca sa vedem cum reactioneaza".
In casa bunicii exista si o bucatarie, unde mi se pregateau cele mai fanteziste mancaruri, doar-doar de as fi
