Vestea ca, peste cam jumatate de an, se va majora taxa pe valoarea adaugata, a cazut ca un trasnet pe umerii firavi ai comunitatii de afaceri romanesti. Pe de o parte. Si ca o ghilotina peste sperantele romanilor simpli, fara sereleuri sau alte posibilitati materiale, cum li se spune. Pe de alta parte.
Oricum, toata lumea este in fierbere, din pricina efectelor denominarii. Iar un astfel de anunt, referitor la inasprirea fiscalitatii, era ultima veste proasta la care ne puteam astepta acum.
Marti, 21 iunie, ministrul finantelor a soptit la BBC ca, din ianuarie, este posibil un salt al TVA de la 19 la 21 la suta. Sau chiar 22% si, de obicei, in materie de taxe si impozite, cand spui ca majorezi cu doua-trei procente, poate sa insemne, la fel de bine, si patru.
E o chestiune de metoda a comunicarii (guvernamentale), sa nu spui tot deodata, pentru ca doctoria amara sa fie livrata intr-o lingurita unsa cu ceva miere.
Dar poate fi vorba, in cazul nostru concret, de un tratament administrat economiei, prin palparea fiscalitatii? Este, majorarea TVA, singurul medicament la care ar mai putea rapunde pozitiv economia? Sunt intrebari pe care oricine si le pune acum, tinand cont de faptul ca, acum un an, in campania electorala, altele erau mesajele opozitiei de atunci, puterii de acum.
Daca fruntasii liberali si democrati veneau in fata electoratului si spuneau sincer ce au pe sufletul lor doctrinar, in privinta fiscalitatii, poate ca altele ar fi fost rezultatele alegerilor. Sau poate ca nu.
Dar, macar, politicienii aflati acum in saloanele puterii ar fi avut constiinta impacata ca au cucerit Everestul politic prin ei insisi, prin mesaje clare, adevarate, coerente, pentru ca romanii "sa traiasca bine". Asa li s-a promis. Nimeni nu a explicat ca, pentru a ajunge la bine, mai e nevoie de inca doi-trei ani de
