Privirea aruncata roata de pe culmea Matoratului iti lasa impresia unui tinut singuratic in care s-au adunat numai tristete si saracie, confirmate parca de troita solitara de la rascrucea de drumuri langa care intarzii oleaca gandind la oamenii din aceste locuri putin umblate, mereu apasati de atatea greutati. Tristetea podisului aspru, cel mai bogat in ciudate fenomene carstice din Romania - declarat in urma cu un an arie protejata - cu piatra lui varoasa care parca ranjeste la tot pasul, este in contrast cu nebanuitele frumuseti si multele mistere ascunse in pantecul lui. Pentru a caror cunoastere si valorificare in scop turistic - spre a ridica si locuitorii zonei la un trai cumsecade... se face prea putin. Raul din adancuri Cursul Topolnitei cu multele lui meandre spinteca tinutul si, in acelasi timp, parca leaga cele doua masive deluroase foarte vanjoase ale Matoratului si Chiciurei. Izvorand de sub Malarisca, curata apa, atat de firava vara, trece pe la Sfodea pentru a forma in scurt timp ciudatele ei chei de la Straja Mica, cunoscut punct de observatie inca din vremea turcilor care veneau dinspre Ada-Kaleh. Si, apoi, dintr-o data, Topolnita e absorbita intr-o pestera lunga, un fel de coridor misterios prin care isi rostogoleste deloc domol apele dupa punctul numit Prosec, unde undele raului nu s-au oprit in impresionanta stanca ce le-a iesit in cale, ci au deschis o poarta inalta de cativa zeci de metri din care razbate un zgomot asurzitor... Nu poti insoti raul in tumultul lui in curgerea sa de sub pamant, nebanuita de sus, de pe culme... Dupa cateva ore de urcus pe coastele golase, pe drumuri inguste si chinuite, presarate cu multe praguri si santulete, te-ntalnesti, din nou, cu apa ce freamata putin mai sus de manastirea Schitul Topolnitei, zidita de catre capitanul Buliga Mehedinteanul, despre care sursele istorice spun ca a stat alaturi de Matei Basarab