Persoanele trecute de 50 de ani nu-si doresc decat liniste, intelegere si putin ajutor din partea copiilor si rudelor. Daca marea majoritate a varstnicilor reusesc sa-si traiasca ultimii ani din viata in mijlocul familiei, in compania nepotilor, exista si batrani care, dupa zeci de ani de munca, eforturi si sacrificii, au ajuns in institutii de ocrotire, parasiti sau ignorati de cei apropiati. Este si cazul pensionarilor internati la Caminul de batrani din Mangalia, care, desi se bucura de conditii bune de locuit, au inima sfasiata de durere, pentru ca cei carora le-au dat viata i-au abandonat si i-au dat uitarii. Inaugurat in anul 2001, Caminul de batrani din Mangalia are o capacitate de 16 locuri, putand adaposti 8 femei si 8 barbati. Pe langa dormitoare si grupurile sanitare, pensionarii dispun si de o sala, un fel de sufragerie, unde isi petrec timpul liber, femeile crosetand, iar barbatii jucand carti sau table. Tot aici, cei internati iau masa, caminul avand bucatarie proprie, astfel ca alimentele preparate sunt proaspete. O data cu incalzirea vremii, personalul caminului a reamenajat terasa, unde se afla cateva masute si balansoare, astfel ca persoanele care nu se pot deplasa, dar nu numai, pot sta la aer curat, bucurandu-se in acelasi timp de razele soarelui. Institutia a fost construita la initiativa Primariei Mangalia, in prezent fiind administrata de Serviciul Public de Asistenta Sociala care, cu bani de la bugetul local, suporta toate cheltuielile de intretinere, precum si lucrarile de renovare si modernizare. Inca de la infiintare, caminul a fost arhiplin, mai mult, la Serviciul social al Primariei existand permanent numeroase solicitari care nu au putut fi luate in calcul din cauza spatiului redus. Si in prezent institutia este ocupata in totalitate, fiecare dintre cele 16 persoane avand povestea sa, mai mult sau mai putin trista. Aruncata in strada