"Scrieti, ba despre mine! Scrieti, ca cu atata ramaneti... Si am eu grija de voi". Majoritatea ziaristilor de investigatie din Romania au auzit cel putin odata aceste cuvinte, rostite de unul dintre subiectii anchetelor jurnalistice. In tarile vest-europene, in momentul in care sunt publicate anchete de presa care dezvaluie ilegalitati flagrante, autoritatile intra imediat pe fir. Daca asta se intampla in Vest, mai spre Est lucrurile stau altfel. De obicei autoritatile romane tac. Tac si cand faci dezvaluiri pentru care ar trebui sa se autosesizeze, tac si cand vorbesti de rau de ele, cand le critici imobilismul, indiferenta si lipsa de reactie.
Sa stii ca ai muncit poate cateva luni la o ancheta, ca ilegalitatile denuntate in acel material sunt adevarate si sa vezi ca institutiilor statului abilitate sa ia masuri nu le pasa te poate descuraja. Agasati, scarbiti de aceasta stare de lucruri multi renunta la ideea ca prin scrisul lor pot indrepta in bine un lucru cat de mic din societate. Altii continua cu si mai multa inversunare.
Gabriela Stefan e unul dintre jurnalistii de investigatie care a facut dezvaluiri deloc comode cu privire la Omar Hayssam cu multa vreme inainte ca criza jurnalistilor luati ostatici in Irak sa-l faca celebru. Are satisfactia ca lucrurile dezvaluite de ea atunci, si ramase fara reactie, sunt luate acum in seama de autoritati."Presa actioneaza ca un motor al societatii" De foarte multe ori presa romaneasca si-a asumat rolul de a spulbera perdelele de fum care acopereau zone intunecate, tenebroase ale societatii romanesti si de a ajuta autoritatile sa faca lumina. "Presa romaneasca din ultimii ani, spune Gabriela Stefan, nu e altceva decat o reflectare a transformarilor din societate. Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune, totusi, ca presa se afla cu un pas inaintea societatii, ca actioneaza ca un motor, chiar daca adesea