Cativa muncitori platiti sa sape la fundatia unei case se plictiseau. Soarele ardea prea puternic pentru ei. Ca de obicei, doar doi foloseau lopata, din cand in cand, destul de des, rezemandu-se de ea. Restul, inca vreo cinci, isi gasisera un loc la umbra si asudau din greu dand indicatii. La un moment dat, grupul intreg se anima. Toti pornesc cu spor la treaba. Nu, nu venise proprietarul in inspectie. Era o initiativa personala! Dupa treizeci de minute, treaba se termina. Toti isi dadura sepcile pe spate a admiratie. Si ce sa vezi? Chiar langa fundatia abia conturata incepea un drum. Circulat. Treceau destule autoturisme pe acolo. Mobilizarea exemplara a avut drept scop construirea unei bariere. O facura din lemn. Prima victima se opri. Soferul trebuia sa-si continue drumul, dar fu nevoit sa citeasca, siderat, un afis: "Drum particular. Cine trece trebuie sa dea 10 mii de lei". Pana la urma, dupa ceva parlamentari, soferul le-a platit. Si altii au facut la fel, desi nu intelegeau de ce trebuie sa dea bani ca sa treaca pe un domeniu public. Dar se grabeau. Dupa ce terminara bariera, muncitorii n-au avansat cu nimic la fundatie, principala lor preocupare fiind... colectarea "taxei"! Ba se mai si amuzau copios: "Ia uite si la prostu' asta, ne-a dat bani!" Tarziu, au plecat acasa cu plinul facut. A doua zi, bariera fusese stricata, probabil de vreun nervos, iar muncitorii trecura la treaba pe la amiaza, ignorand resturile de lemn pe care le folosisera ca sa-i pacaleasca pe ceilalti. Aveau satisfactia lucrului bine facut. Se luasera dupa ce au vazut la televizor si au citit prin ziare. Bariera acelui grup de muncitori reprezinta de fapt ceea ce se intampla la scara mai mare. Daca, de pilda, la Mamaia unul a pus taxa si percepe un bir pentru un drum public, ei de ce sa nu blocheze o poteca? Bani intrati fara munca in buzunarul unora. Cei care au procedat astfel sunt mar