Deci s-a terminat prima telenovela romaneasca, pe deasupra si fenomen. Si pentru ca postul Acasa TV i-a dedicat toata ziua de duminica, o sa-i aduc si eu un ultim omagiu, dedicindu-i azi integral aceasta rubrica, gest pe care numai Oana Zavoranu mi l-a mai inspirat, la un moment dat:
• Asadar, a existat in acest serial un comisar pe nume Olteanu, care a reusit pina la sfirsit sa prinda toti boschetarii, contravenientii si infractorii care au tulburat viata urbei si mai ales pe aceea a personajelor principale pozitive. Acest comisar era un om foarte popular si modest, dar a dovedit mereu ca isi cunoaste foarte bine meseria si ca nimic nu-i sta in cale.
De asta sint sigura ca s-au convins si sefii lui, cu mult inaintea telespectatorilor, altfel nu-l dotau cu un laptop pe care-l tinea mereu pe micul lui birou aflat, fireste, intr-o incapere modesta de politie.
Ma gindesc ca, daca telenovela ar fi fost mai lunga cu doar citeva episoade si Olteanu asta ar mai fi avut timp sa mai puna citeva catuse, sigur ii cumparau sefii si un telefon fix modern (cu taste) cu care sa-l inlocuiasca pe cel vechi, ceausist (cu disc), pe care l-am vazut mereu in stinga laptopului.
• Nu stiu cite cupluri s-au casatorit de-a lungul telenovelei „Numai iubirea", dar in ultimele doua episoade si-au pus, cu siguranta, pirostriile doua: primul - neasistat, pe o pajiste insorita din zona Sibiului, sub un pom si cu calul pe care sosise la locul ceremoniei pascind fericit la citiva metri distanta, iar al doilea - in prezenta multor martori, intr-o biserica mare si frumoasa.
Desi am trecut peste faptul ca cele doua slujbe au fost extrem de lungi (mult prea lungi pentru o telenovela) precum si peste acela ca preotii care le-au oficiat, cu toate ca se intelegea ca sint din zone diferite ale patriei noastre, pareau...
unul si acelasi,
