Opération Villages Roumains s-a nascut dintr-o indignare. Dupa difuzarea filmului-reportaj al lui Josy Dubié, Roumanie, le désastre rouge - in care figura centrala era Doina Cornea, care denunta “sistematizarea” si politica lui Ceausescu - cativa tineri belgieni au hotarat ca trebuie sa faca ceva, ca nu pot ramane indiferenti la ceea ce se petrecea in Romania, desi nici unul dintre ei nu cunostea aceasta tara. Ideea de baza - adoptarea satelor romanesti de catre comune occidentale pentru a asigura protectia lor - s-a conturat in timpul unei intalniri ce a avut loc pe 22 decembrie 1988. Deci, putem spune ca aparitia OVR precede cu exact un an disparitia de pe scena politica a lui Ceausescu. De fapt, organizarea asociatiei, definirea metodologiei si prepararea demararii operatiei au mai durat inca o luna si ceva: prima conferinta de presa - lansarea propriu-zisa - a avut loc pe 3 februarie 1989. Echipa initiala, nucleul OVR, a fost constituit din doisprezece tineri (cei doisprezece apostoli, cum isi spuneau ei in gluma), jurnalisti, fotografi, avocati, arhitecti, graficieni, economisti, al caror nume cred ca se cuvine sa-l retinem: Anne Bontems, Yves-Luc Coureur, Daniel De Beer de Laer, Anne Degrave, Claire Dalliers, Paul Hermant, Jean-Pierre Jacqmin, Vincent Magos, Eric Masquelier, Daniel Staelens, Serge Verheylewegen, Daniel Wathelet. Lor li s-au alaturat de la lansare Sabine Missistrano, presedinta Ligii Drepturilor Omului belgiene, Alexis Burlet, presedintele Frontului Unit al Tinerilor Agricultori (FUJA) si foarte curand Dan Alexe (proaspat refugiat in Belgia si care participase si el la filmul lui Josy Dubié), Malgorzata Dzierzawska, Olivier Magos, Nelu Negrutiu si Françoise Wallemacq.

I-am intalnit pe trei dintre initiatorii OVR, P. Hermant, J.-P. Jacqmin si E. Masquelier, la Paris, la inceputul lui ianuarie 1989. Ma vazusera in filmul Roumanie, le