Cu o zi inainte de relocarea ziaristilor, unul dintre gardieni le propune o evadare spectaculoasa - S-a aratat dispus sa ajute - Dupa zece seara, fara acte, evadarea parea sinucidere curata - "Gradinarul" ofera arme ziaristilor pentru a le castiga increderea
- Pistoale-mitraliera tip Kalasnikov made in Romania?
Cu numai doua zile inaintea mutarii noastre in a doua locatie, am avut o surpriza de proportii. Seara, in jurul orei 10, Munaf, fericit nevoie mare si relaxat asemenea, zambea cu gura pana la urechi. Am incercat sa scoatem ceva de la el. "Daca ati sti ce fac eu pentru voi!?" - spuse el. In cele din urma am aflat. Munaf aranjase cu "cineva" sa plece in seara aceea, urmand sa ne rascumpere.
Unul dintre gardienii nostri preferati, poreclit "Gradinarul", i-a spus ca sefii rapitorilor erau nehotarati. Unii voiau sa ne ucida, altii sa ne dea drumul. Aproape ca am sarit pe el sa-l convingem ca nu este bine ce face. Numai cu o seara inainte, Hagi, seful cel mare al rapitorilor, ne-a prevenit sa nu incercam sa evadam. "Veti muri toti!" - ne-a spus el.
Munaf pare convins ca solutia sa e cea mai buna. Eram tare speriati. Ori era un test, ori voiau sa ne lichideze si le trebuia un motiv.
"Politistul" dormea
"Ne vor ucide pe toti!" - cautam sa-l convingem pe Munaf sa nu plece. De obicei eram paziti de cel putin doi gardieni: "Gradinarul" si "Politistul". Dupa rapire, acestia au facut tot posibilul sa ne castige increderea. Comportamentul lor nu avea nimic in comun cu cel al ucigasilor cu sange rece pe care ii vazuseram la televizor. Casa in care eram inchisi parea pustie.
Munaf cere sa faca dus. "Gradinarul", evident preocupat de ceva, intra in camera si se asaza pe jos in fata noastra. Mai mult prin semne, ne explica acelasi lucru. Rapitorii inca nu stiu ce sa faca cu noi. Maine dimineata ar
