La exact o saptamana dupa ce anunta senin posibila crestere a TVA cu 3% din 2006, Ionut Popescu este pe cale sa afle, pe propria piele, intelesul sintagmei "decizie politica".
Nu cred ca multa lume si-ar dori sa aiba numele legat de un impozit insa, in cazul sau, acest lucru pare inevitabil. Si asta pentru ca, in mod oarecum logic, "bomba cu TVA" lansata de ministrul Finantelor saptamana trecuta risca sa-i arunce in aer propriul scaun. Ceva in genul unui bumerang.
Semne sunt destule. "Cine nu este in stare sa mentina actuala cota de TVA de 19% sa demisioneze", a tunat ieri colegul de partid al ministrului Popescu, liberalul Cristian Boureanu. "Schimbarea unor ministri liberali ar putea fi decisa saptamana viitoare", a completat purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu.
Asa, la o prima lectura, s-ar parea ca o decizie politica s-a luat. Si nu pare a fi vorba de cea privind majorarea taxei pe valoarea adaugata. Gasirea unui tap ispasitor are deocamdata prioritate. Efectele politice si economice ale "incidentului TVA" s-ar putea dovedi insa ceva mai persistente.
In primul rand, efectul pozitiv al introducerii cotei unice de impozitare a fost anihilat aproape total. Mitul cresterii veniturilor bugetare s-a spulberat. Este un exemplu de idee reformista aplicata conservator. Pentru a produce efectul scontat, cota de 16% ar fi trebuit aplicata pentru toate impozitele concomitent si nu pe bucatele.
Un nivel atat de redus al taxarii ar fi trebuit insotit de o extindere serioasa a bazei de impozitare. S-a preferat insa aplicarea cotei doar pentru profit si veniturile din salarii, in timp ce impozitarea tranzactiilor cu actiuni si a celor imobiliare vor fi taxate cu 16% abia de la anul.
Evident ca in aceste conditii la buget nu se strang suficiente fonduri si apar la orizont idei "salvatoare", gen major
