Munca. Toţi iubim munca. Am putea sta ore în şir să privim cum muncesc alţii. Dimineaţa începe la cafea, continuă cu bârfa de ultimă oră şi se termină la ora amiezii, tot lângă o cafea, în aceeaşi poziţie, cu cotul sprijinit de birou. Şi în mijlocul aceluiaşi subiect aprins. Apoi vine o perioadă de timp mai grea în care îl apucă somnul pe conştiinciosul angajat român, dar cu o cafea se poate drege şi acest neajuns. Atât cât să reziste în picioare până la închiderea programului de lucru.
Comparativ cu starea de lehamite şi lene cu care activează unii peste zi, este uimitoare viteza cu care îşi împachetează lucrurile, cum îşi aruncă în sertare pixurile, dosarele, agenda, cutia de bomboane şi sticla începută de apă minerală. Paşi grăbiţi spre ieşirea din birou, câteva capete sprijinite de pereţii liftului până la parter, genţi diplomat legănate anemic pe lângă corp, noduri de cravată desfăcute pe jumătate şi gata. Gata ziua de lucru. Acum începe şi binemeritata odihnă. Un drum fără grabă cu autobuzul către casă, o cutie de bere cumpărată de la magazinul din colţ, ziarul scos din poştă şi răcoarea din casă. Un raid pe toate programele TV, butonând aiurea telecomanda, apoi somn.
Lenea românului este una bolnăvicioasă. Mentalitatea noastră este să mergem la lucru ca să avem de unde pleca. Sigur, pentru asta ne trebuie, de două ori pe lună, nişte bani. Alţii nici nu mai vor să meargă pe la locul de muncă. Suntem atât de inventivi atunci când vrem să furăm patronii şi să tragem chiulul încât sfidăm şi cea mai simplă regulă a bunului simţ. Cazul bărbatului care şi-a luat concediu medical, timp de o lună, pentru graviditate, este hilar, dar definitoriu. Luna viitoare, din cauza kilogramelor puse în timpul sarcinii, probabil va cere concediu pe motiv că şi-a fisurat o gleznă.
de Amalia VASILESCU
Munca. Toţi iubim munca. Am putea sta ore în şir să pri
