Chiar daca Europa este in criza, nici o abordare rationala nu pleaca de la premisa destramarii Uniunii. Asa ca, sub presiunea integrarii, partidele romanesti isi cauta o noua identitate. Dar momentul asezarii doctrinare aduce tensiuni suplimentare intr-un mediu politic dominat de impulsivitate si dependent de lideri.
Acuzind absenta liderilor fondatori, Traian Basescu si Theodor Stolojan, Alianta D.A. se afla in cea mai delicata situatie de la aparitia sa, in septembrie 2003, incoace. Construita in jurul liderilor, Alianta nu pare a reusi sa se acomodeze la noua stare. Criza de comunicare, evidenta cita vreme mesajele sint transmise prin mass-media, dezvaluie o lipsa de incredere structurala intre parteneri.
Construita in jurul celor doi lideri, Alianta acuza inexistenta unor mecanisme de comunicare depersonalizate. Neinstitutionalizata, date fiind tendintele centrifuge care i-au insotit nasterea, Alianta nu poate sa depaseasca impasul actual.
O istorie a competitiei dure dintre PNL si PD, mai ales pentru resursele de la nivel local, este dificil de neglijat atunci cind suspiciunea reciproca domneste. Pe deasupra, un factor agravant il constituie tendinta naturala spre repozitionare a celor doua partide. PD incearca sa fructifice momentul favorabil, neglijind insa dimensiunea colegiala a Aliantei.
In acelasi timp, PNL nu reuseste sa ofere o imagine clara a proiectului sau politic in interiorul, dar si in afara Aliantei.
Paradoxal, desi distanta doctrinara dintre cele doua partide a scazut, colaborarea la guvernare sau in Alianta s-a deteriorat. Teoretic, urmarind afilierile partidelor componente, ar exista motive pentru un parteneriat eficient. Practic, unii lideri PNL par sa sugereze ca noua afiliere doctrinara spre care aspira PD are un obiectiv prozaic, bascularea liberalilor de la cirma guvernului. @N_P
