Îmi trec prin mînă în ultimele zile cărţi ajutătoare pentru candidaţii la Bacalaureat. Cărţi pe care liceeni trebuie să le cumpere fiindcă manualele au diverse lacune. Elevul mai temător că ar putea să pice examenul fiindcă n-are toate aceste cîrje ale manualelor, adună cîte un teanc de asemenea cărţi pentru fiecare materie în parte.

Terfeloagele astea sînt destul de scumpe. Unele costă mai mult decît manualele. Faimoasele manuale ieftine după care învaţă copiii noştri sînt în marea lor majoritate o maculatură periculoasă pe care profesorii conştiincioşi o evită pe cît pot. Cărţile auxiliare despre care vorbesc nu sînt culegeri de exerciţii, ci tot un fel de manuale, mai amănunţite şi, îmi pare rău s-o spun, de o pedanterie care îţi taie pofta să le consulţi. Dar dacă n-ai încotro, te avînţi, ca părinte grijuliu ce eşti, să-i explici candidatului ce vrea să zică autorul cărţii care, chipurile, ar trebui să-i netezească elevului drumul spre materia pe care o studiază.

Te trezeşti înnămolit într-un limbaj care se vrea doct şi ştiinţific, dar care nu e decît o parodie involuntară a unor cărţi de teoria literaturii prost digerate şi a unui stil exegetic preţios, care face victime printre mulţi dintre profesorii de liceu. Dacă n-aş şti ce se predă şi cum se predă la Filologie, la Universitatea din Bucureşti şi dacă n-aş cunoaşte universitari din Iaşi, Timişoara, Craiova, aş spune că teoria literaturii şi limbajul critic de la noi s-au schimbat în ultimii ani, iar eu n-am prins de veste. Or băieţii universitari nu ştiu cum să-şi salveze studenţii din prăpastia preţiozităţilor şi a inutilităţii osificate în formule sacre care fac deliciul profesorilor de liceu. În schimb, candidatul la ,Bac", pe care nu-l atrage filologia, va rămîne marcat pe viaţă de aceste cărţulii indigeste prin care i se dezvăluie ,secretele literaturii". Sila de lectur