Publicam in grupajul de mai jos fragmente din jurnalul tulburator al unei calugarite dintr-o manastire apartinand Episcopiei Romanului, pastorita de PS Eftimie Luca. Este doar o marturisire din multele pe care le avem la indemana, si care releva o realitate trista si incredibila: in multe manastiri si palate ale ierarhilor BOR, maicutele sunt folosite pur si simplu ca sclave, fara nici cel mai elementar drept uman, ordinele staretei sau ale episcopului avand putere de viata si de moarte asupra destinului lor. Pentru a intelege cum s-a ajuns sa vorbim de sclavagism monahal, la intrarea in mileniul trei, trebuie sa precizam ca multe din maicile care vietuiesc in manastiri provin din casele de copii, institutii care le ocrotesc pana la implinirea varstei de 18 ani, dupa care le dau drumul in lume. Traumatizate de umilintele indurate in copilaria lor orfana, in absenta unei minime ocrotiri sociale, dupa varsta majoratului, aceste fete provenite din casele de copii isi gasesc de cele mai multe ori un adapost si un rost in manastiri, unde isi predau destinul in mana unor personaje eclesiale nu intotdeauna devotate slujirii lui Dumnezeu. La cea mai mica tentativa de personalizare a conditiei lor umane, aceste biete vietuitoare sunt date afara din manastire, ratacesc pe la rudenii si cunostinte neprimitoare si, in cele din urma, se intorc singure si bat din nou la portile manastirii parasite, ca la ultimul refugiu, cazand uneori prada unor duhovnici fanatici, unor starete diabolice sau unor ierarhi care folosesc interesat lipsa oricarui orizont al destinului lor. Pe acest fond, se explica tot ce s-a intamplat recent la Manastirea Tanacu din Episcopia Husilor: tanara Irina Cornici provenea dintr-o casa de copii din Barlad, unde si-a gasit ocrotire dupa ce tatal ei s-a sinucis, in copilarie, si mama i-a paralizat. O situatie similara are si tanara maica din al carei jurnal