Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut si sub numele de "Lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe raurile interioare din Romania. Situat pe cursul superior al raului Bistrita, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelasi nume. Din el se alimenteaza Centrala Hidroelectrica Bicaz-Stejaru, echipata cu sase generatoare. Amenajarea hidroenergetica "Izvorul Muntelui" - Stejarul a fost pusa in functiune in 1960. Inaltimea barajului este de 127 de metri. Lungimea la coronament este de 435 de metri, iar latimea maxima la baza de 119 metri. Suprafata lacului de acumulare este de 33 de kilometri patrati. Adancimea medie a lacului de acumulare este in medie de 18 metri, iar adancimea maxima la baraj de 97 de metri.
Ideea barajului de la Bicaz s-a nascut o data cu proiectul de lucrare de doctorat a inginerului Dimitrie Leonida. Proiectul pentru utilizarea caderii Bistritei si pentru electrificarea aproape a intregii Moldove prevedea o mare uzina in satul Stejarul, in comuna Pangarati, si inchiderea Bistritei printr-un baraj de 60 de metri inaltime, la punctul Izvorul Muntelui. Proiectul a fost propus spre discutie Consiliului de ministri, care l-a si aprobat. Astfel, lucrarile de constructii la amenajarea hidroenergetica au inceput in luna noiembrie a anului 1950. Lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui s-a "nascut" oficial la 1 iulie 1960, o data cu inchiderea ultimei porti a barajului. In luna octombrie a aceluiasi an, primul hidroagregat de 27,5 MW incepea sa produca energie electrica. Lucrarea finala avea sa depaseasca cu mult proiectul imaginat de Dimitrie Leonida cu mai bine de 50 de ani inainte.
Fauna lacului este alcatuita din mreana, clean, lostrita, scobar, moioaga, babutca, pastrav indigen, pastrav de lac, platica etc. In anul 1993, J.Y. Cousteau, insotit de o parte din echipa sa, s-a a
