Anca OROVEANU
Rememorare si uitare: scrieri de istorie a artei
Cu un cuvint insotitor de Andrei Plesu
Editura Humanitas, Bucuresti,
2005, 278 p.
Dupa inedita carte Teoria artei europene si psihanaliza, premiata in 2001 de sectia de critica a Uniunii Artistilor Plastici, Anca Oroveanu revine pe piata editoriala cu o antologie de texte pusa sub semnul memoriei si recuperarii. Volumul Rememorare si uitare: scrieri de istorie a artei este unul „eclectic“ (expresia apartine chiar autoarei), incluzind studii, articole si interviuri publicate in reviste de specialitate (Secolul XX, Arta etc.), texte din cataloage de expozitii si traduceri inedite, din Baudelaire, Benjamin, Barthes si altii. Sint parcurse, cu aceeasi atentie si grija, secole intregi si stiluri eterogene – de la Renastere la contemporaneitate, de la Arcimboldo si Leonardo la Tristan Tzara si Horia Bernea. In ciuda diversitatii tematice a incursiunilor in istoria artei, culorile vii ale evocarilor si contururile unor artisti greu de clasat converg, printr-o intentie comuna, spre un acelasi „punct de fuga“.
„A medita la eclipsele si persistentele memoriei in cimpul artei, la oscilatiile ei […] intre excesele rememorarii si excesele uitarii ramine, continuu sa cred, un exercitiu util“, marturiseste autoarea in Nota introductiva.
- Relatia obiect si reprezentare in arta
Primul exercitiu de recuperare tinteste inspre Arcimboldo si pseudoportretele sale, in care chipul uman este recompus prin alaturarea nefireasca a unor animale, fructe, plante marine ori ustensile de bucatarie. O pictura dificil de asezat sub un canon anume, situata intre decorativ si reprezentare, intre portret si natura moarta. Oricum, ceea ce nu trebuie uitat este ca stilul lui Arcimboldo datoreaza mult picturii „grotesti“ renascentiste, observa Anca Oroveanu. Este vorba de acea pitt