Istoria se repeta. Dupa nici un an de guvernare CDR-PD-UDMR, Traian Basescu si-a dat demisia din functia de ministru al transporturilor, fiind urmat de colegii sai democrati din cabinetul Ciorbea. Asta dupa un imens val de entuziasm ce a cuprins aproape intreaga presa romaneasca, societatea civila si mediile politice internationale, care salutau la unison debarasarea Romaniei de "neocomunisti". Detronarea fostului lider sindical din fruntea executivului nu era insa suficienta. Trebuia numit un premier cu acte de taranist care sa execute comenzile democratilor. Acesta era Radu Vasile. Rasplata sa a fost un post de senator pe listele Partidului Democrat la alegerile din 2000. Taranistii, desi erau constienti de inceperea unui declin dezastruos, n-au avut taria de a se debarasa de toti democratii din structurile de conducere de la nivel central si local si de a organiza alegeri anticipate, de frica pierderii ciolanului la care nesperat ajunsesera cu un an inainte. La final de mandat lovitura de gratie le-a aplicat-o maestrul Valeriu Stoica, care a decis ca PNL sa iasa din Conventia Democrata, participand pe liste separate la generalele din 2000, cu candidat propriu, in persoana lui Teodor Stolojan, la Presedintia Romaniei. PD si PNL au intrat in parlament, in timp ce PNTCD, cu toate consecintele unei guvernari dezastruoase in spate, a fost aspru sanctionat de electorat, ajungand partid de buzunar, extraparlamentar.

Dupa castigarea Primariei Capitalei in 2000, Basescu a maturat tot ce i-a stat in cale, Petre Roman, Mircea Geoana, Teodor Stolojan si Adrian Nastase fiind, in ordine cronologica, principalii sai invinsi. Fire conflictuala, actualul presedinte al tarii a ridicat propriul partid la o cota de peste 30 la suta din intentia de vot a electoratului, iar in plan extern l-a pozitionat sub aripa celui mai puternic partid european, cel Popular, ridiculizand