Cristian Mamo, ofiter de marina in rezerva, este un pasionat al pescuitului pe mare: "aproape un drog", sustine el. Pescuitul il aduce sase luni pe an in statiunea Eforie Sud. Barbatul locuieste in Cristian Mamo, ofiter de marina in rezerva, este un pasionat al pescuitului pe mare: "aproape un drog", sustine el. Pescuitul il aduce sase luni pe an in statiunea Eforie Sud. Barbatul locuieste in Constanta, iar acum trei ani si-a construit o casa in Eforie, "sa fie mai aproape de mare". Barbatul pleaca cu noaptea in cap, pe la 4-5 dimineata, la pescuit. "Daca vad stele pe cer si nu se misca nici o frunza, atunci plec". Sta cate sase- sapte ore in barca nemiscat, in mijlocul apelor. Ca toti pescarii, Mamo are tabieturi. Pana sa instaleze undita, el bea cafeaua adusa in termos. Pe la 8 urmeaza prima bere adusa in lada frigorifica. Pe masura ce lada se goleste de bere, pune inauntru pestele prins. Mamo a investit intr-un sistem special de urmarire a pestilor, GPS, care-i permite sa vada sub apa si la ce adancime se afla prada. Se prind, de obicei, hanus, guvizi, strughil. "Pasiunea pescuitului a devenit un lux", spune Mamo. Impozite si vize, "o intreaga birocratie ca sa poti pescui in regim de amator pe mare". Un pescar amator are nevoie de permis de pescuit, vizat anual, carnet de conducere pentru ambarcatiune, chiar si peridocul trebuie sa aiba actele in regula. La toate acestea se mai adauga fisa de inspectie, acte de intrare-iesire in larg si impozitele platite la zi. In schimb, marea nu are patron care sa plimbe apa sau sa incerce alte trucuri pentru a-i pacali pe cei carora le ia banii.