Este foarte posibil si chiar probabil ca unele lucruri care le par unora sau altora derizorii sa fie privite peste un numar de ani ca semnificative, importante, demne de studiat s.a.m.d. La fel si viceversa. In cazul in care exista, „sensurile majore“ ale demersurilor din cultura romana de azi vor deveni cu adevarat vizibile pentru toti abia mai tirziu. Daca nu, nu, si atunci va deveni vizibila lipsa lor, iar generatiile viitoare se vor revolta pe buna dreptate impotriva predecesorilor sterili. Ne aflam deocamdata prea aproape de evenimente, iar evaluarile de ansamblu, profetiile si prognozele sint inevitabil riscante. Problema reala e urmatoarea: sint oare disputele, conflictele, razboaiele culturale din Romania de azi „productive“ sau „contraproductive“ pe termen mediu si lung? Ca sint inevitabile, ca vor face peste ani – nu chiar atit de multi cum s-ar crede – obiectul unor analize de „istorie a mentalitatilor si ideilor vremii“ nu ma indoiesc… Dar este oare suficient?
- Sintem prea mult preocupati de imagine si prea putin de constructie institutionala temeinica
Se face azi (ca si ieri, chiar daca in termeni usor modificati) mult caz de chestiuni imperioase, urgentissime, cum ar fi „integrarea europeana“ sau „imaginea Romaniei“, brand-ul de tara si altele asemenea. Asistam la sincronizari oportune sau doar oportuniste cu marile directii doctrinare occidentale (populari si social-democrati in politica, neo-conservatori si neo-liberali in cultura). Dar, dupa cum se stie, exista sincronizari prin simple declaratii de intentii si sincronizari prin competitivitate institutionala si audienta internationala reala. Primele sint teoretic la indemina oricui, ultimele cer timp, creativitate, imaginatie si efort sustinut. Daca ar fi sa dau exemple de institutii culturale cu adevarat competitive si functionale, ma tem ca lista nu ar fi deloc prea lunga. M-as
