Romania este o tara paradoxala. O demonstreaza cu prisosinta peisajul foarte variat si, pe alocuri, pitoresc de-a dreptul pe care, de cincisprezece ani incoace, il ofera mass-media autohtona. Chiar daca in ultimii doi ani oferta jurnalistica s-a diversificat, chiar daca exista astazi citiva ziaristi despre care se poate spune ca sint, intr-adevar, profesionisti, presa cotidiana romaneasca a ramas, pe ici pe colo, prin punctele esentiale, la stadiul bulevardier.

Apar, desigur, tabloide nenumarate si in Occident si nu neaparat proliferarea lor pe piata de la noi este de natura sa ne puna pe ginduri, ci amestecul registrelor, faptul ca intr-un jurnal cu pretentii de seriozitate pot aparea articole care si-ar gasi loc mai curind in paginile unor ziare de scandal.

Recentul episod a carui victima a fost actualul ministru al Justitiei, Monica Macovei, a readus in discutie problema profesionalismului celor care lucreaza in presa, a asa-numitilor „formatori de opinie“, mai preocupati uneori sa ajusteze realitatea la propriile lor interese sau „viziuni“, decit sa respecte principiile deontologiei jurnalistice. Si totusi, dincolo de incompetenta sau de reaua vointa a redactorilor implicati in inscenarea „scandalului Macovei“, s-ar putea spune ca in tot raul e si un bine.

Si asta deoarece, pentru prima oara in ultimii cincisprezece ani, la o astfel de dezbatere participa si jurnalisti cunoscuti, semn clar ca s-a schimbat ceva, fundamental, in mentalitatea celor implicati in „facerea“ ziarelor. Daca pina acum cele mai prompte sanctiuni ale derapajelor jurnalistilor apartineau unor intelectuali cunoscuti, de data aceasta reactiile cele mai drastice au venit din partea unor ziaristi care au demonstrat ca stiu si, mai ales, ca vor, din fericire, sa faca diferenta intre un articol de investigatie si o non-stire, intre analiza riguroasa si datul cu pa