In 1913, Romania anexa la trupul tarii regiunea din sudul Dobrogei, adica judetele Durostor - Silistra si Caliacra - Dobrici. Dupa statisticile romanesti din 1930, populatia bulgara din aceasta regiune cuprindea 149.409 locuitori, in timp ce romanii erau doar 77.728. Cresterea de mai multe ori a numarului populatiei romanesti, in raport cu anul 1910, cand numara doar 6.359 de locuitori, s-a datorat colonizarii intensive, in cursul anilor '20, a romanilor din Vechiul Regat si a aromanilor din Grecia si din alte tari balcanice. Unicul acord privind minoritatile din Bulgaria si Romania a fost realizat prin Tratatul de la Craiova din 1940. In afara de restituirea catre Bulgaria a Dobrogei de Sud si de stabilirea unei frontiere "definitive si perpetue", tratatul stipula si schimbul de populatii intre cele doua tari vecine. Principiul schimbului s-a impus la insistentele diplomatiei romane. La inceput, s-a pus accent pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei Ð judetele Tulcea si Constanta, comparativ cu libertatea de optiune a romanilor din sudul Dobrogei. Negocieri la... sange Diplomatia romana a insistat, mai tarziu, asupra emigrarii obligatorii a tuturor bulgarilor din Romania, dar nu si a romanilor din restul teritoriului Bulgariei. Diplomatia bulgara a consimtit sa negocieze pe baza principiului privind schimbul de populatii, pentru a nu contribui la esuarea negocierilor, dar si la presiunea Germaniei. Reprezentantii bulgari au cerut, mai intai, ca emigrarea sa nu fie obligatorie. Partea bulgara a propus o solutie de compromis, care combina schimbul obligatoriu cu emigrarea facultativa, varianta acceptata, in final, de toata lumea. Tratatul de la Craiova, semnat pe 7 septembrie 1940, a stabilit modul in care se va face schimbul de populatie. S-a creat o Comisie mixta bulgaro-romana, avand misiunea de a supraveghea transferul de populatii. Ce