Cuprinzind sase volume, dosarul lui Augustin Buzura arata ca scriitorul a prezentat un viu interes pentru oamenii Securitatii vreme de aproximativ trei decenii. Surprinzator insa pentru o personalitate perceputa ca disident in epoca, Augustin Buzura este descris ca fiind extrem de apropiat fata de unii ofiteri de Securitate.
Intr-un raport din 10.11.1967, „cu propunerea de contactare a numitului Buzura Augustin pentru cunoasterea personala, in vederea atragerii la colaborare", ofiterul nota: „Buzura Augustin a fost contactat de capitanul Oprea Florian si capitanul Cretu Ioan, ocazie cu care a relatat unele aspecte de ordin operativ.
S-a aratat dispus de a ne ajuta, dar intre timp a fost ales secretar UTC pe filiala Uniunii Sciitorilor".
Securistul: „M-a invitat la el acasa"
Sase ani mai tirziu, intr-un raport intocmit de acelasi Florian Oprea, devenit maior, era relatata o alta discutie purtata cu Buzura (avind numele conspirativ „Gusti"): „Am reluat discutiile din decembrie 1972 referitoare la aranjamentele pe care le face Paul Goma in Germania de a-i publica o carte. L-a condamnat pe acesta, care a gasit o cale de a se face popularizat.
S-a jurat pe copii, dindu-si cuvintul de onoare ca nu va trimite (n.r. nici un manuscris)", spune Florian Oprea, care precizeaza ca a fost chiar invitat acasa la Buzura: „M-a invitat la el acasa pentru a-mi arata noua locuinta, forma ultima a «Blocnotes-ului» si corespondenta cu Jean Pop si Eugen Simion.
Negind cu vehementa orice forma de colaborare cu Securitatea, Augustin Buzura catalogheaza aceste documente ca „o adunatura de jeg si de inventie". Referitor la Paul Goma sustine ca, dimpotriva, „il simpatiza de moarte" la acea vreme.
Gusti, rebotezat Osanu
Una dintre cele mai surprinzatoare relatari din rapoartele privindu-l pe „Gusti", al carui
