Maine, cancelarul german Gerhard Schroder le va pune, in fine, membrilor Bundestagului mult asteptata intrebare legata de exprimarea increderii fata de calitatile sale de sef de guvern. Astfel, ea va fi pusa pentru a cincea oara in istoria Republicii Federale Germania, insa rareori motivatiile care au stat la baza supunerii la un vot de incredere s-au dovedit mai absurde si ipocrite. Daca oficial cancelarul ar trebui sa se arate interesat in a obtine increderea, in realitate Schroder doreste opusul - anume ca deputatii sa voteze impotriva sa sau macar sa se abtina de la vot, precum suna ultima "indicatie de regie" trasata deputatilor din partidele coalitiei la guvernare si enuntata de nimeni altul decat seful Partidului Social-Democrat, Franz Muntefering. In 1982, Curtea Constitutionala s-a preocupat de manipularea exprimarii increderii si a decis atunci interzicerea organizarii de anticipate in cazul in care "un cancelar, a carui majoritate in randurile membrilor Bundestag este indiscutabila, ar incerca, intr-un moment propice, sa obtina un raspuns negativ ca urmare a formularii intrebarii pentru ca sa poata dizolva Bundestagul". Astfel, se contureaza dilema cum anume va incerca Schroder sa convinga deputatii ca, din senin, n-ar mai dispune decat de o "majoritate instabila", atat timp cat tovarasii de partid si partenerii ecologisti din coalitie l-au urmat tot timpul fara a cracni? Ceea ce-si doreste Schroder, in fond, este "votul de incredere" al electoratului german fata de politica sa de reforme, dar ple-biscitele pe astfel de teme nu sunt, din fericire, prevazute in Constitutia germana. Asa ca, de saptamani bune, cancelarul nu face altceva decat sa convinga poporul de necesitatea anticipatelor, pentru organizarea carora, vezi Doamne, n-ar exista alta cale decat cea a votului de incredere. Ceea ce cancelarul a preferat sa treaca sub tacere este faptul ca exi