Preşedintele ţării fumează. Mult. O voce din apropierea biroului prezidenţial mi-a şoptit, cîndva, că ar fi vorba de vreo trei pachete pe zi. Eu nu cred. Nici măcar că ar fi vorba de două pachete sau de unul singur. Dar bag mîna-n foc că prin plămînii prezidentului se rostogoleşte zilnic fumul a cel puţin zece ţigarete. Ceea ce, pentru un fumător cu state vechi, înseamnă o nimica toată, iar pentru unul care n-a fost tentat niciodată de iarba dracului e o catastrofă. Pentru români, în general, un preşedinte jucător, cum îi place lui Traian Băsescu să se considere, s-ar putea să nu fie chiar atît de rău, dar un preşedinte fumător, mie, unuia, nu-mi inspiră siguranţa că va putea să ducă jocul pînă la capăt. La 54 de ani cît o să împlinească în toamnă, şeful statului se poate considera un om politic tînăr, acesta fiind, bănuiesc eu, şi unul dintre motivele care-l fac să-şi dorească două mandate, adică zece ani, la Cotroceni. Să fie sănătos! Dar o să fie? Cu zece ţigarete fumate pe zi, care înseamnă, cel puţin, 3.650 fumate în fiecare an, avem un preşedinte care o să înghită fumul din 36.500 de ţigarete în două mandate. Adăugaţi la cifrele de mai sus anii lungi, cel puţin douăzeci, de cînd trage Traian Băsescu din ţigară, şi veţi obţine marele semn de întrebare care planează peste starea de sănătate a preşedintelui. "Cîinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia." Corect, numai că în discuţie nu e adus un oarecare. Dacă Traian Băsescu ar fi vecinul meu de la etajul patru pe a cărui mamă o pomenesc de fiecare dată cînd îl văd coborînd din lift cu ţigara aprinsă, treacă-meargă. Soarta "vecinului" Băsescu m-ar lăsa rece. La drept vorbind, şi dacă s-ar întîmpla ca, de mîine, preşedintele să redevină simplu ministru sau lider de partid, nu mi-ar păsa mai mult: cîtă vreme nu mi-ar încurca sau nu mi-ar ameninţa existenţa, ţigările fumate de X-ulescu sau de numitul