* Ryu Murakami, Albastru nemărginit, aproape transparent, traducere din limba japoneză şi note de Florin Oprina, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Cartea e cu droguri. Multe atît ca frunza, cît şi, bineînţeles, ca iarba. Şi felurite. Ele sînt consumate cu nădejde (sau în deznădejde, tot aia), de obicei în grup, fie din mers, fie prin baruri ori varii apartamente. Tacîmul e complet: viniluri cu muzici americane, erotism delirant, orgii abulice, personaje ceţoase, zvîrcolindu-se într-o perpetuă stare de... greaţie (ceva între tangibila greaţă şi indicibila stare de graţie). Varianta aceasta japoneză a spiritului junkie este, în fond, foarte puţin japoneză. De fapt, dacă n-ar fi numele personajelor şi pasiunea unuia dintre acestea pentru bliţul aparatului său de fotografiat, nici n-ai zice că eşti în Japonia. Că un asemenea roman (apărut, hăt, în 1976) l-a impus pe autorul său drept un mare scriitor japonez e însă de înţeles. Vă vor convinge mai ales cele două secvenţe de "singurătate în doi" (pp. 88-107 şi 166-187), în care povestea lui Ryu Murakami capătă ea însăşi puteri narcotice şi unde adie un uşor aer de Max Blecher. Acolo se vede vîna acestui scriitor - injectată şi ea, dar cu talent. Claudiu CONSTANTINESCU
* Ryu Murakami, Albastru nemărginit, aproape transparent, traducere din limba japoneză şi note de Florin Oprina, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Cartea e cu droguri. Multe atît ca frunza, cît şi, bineînţeles, ca iarba. Şi felurite. Ele sînt consumate cu nădejde (sau în deznădejde, tot aia), de obicei în grup, fie din mers, fie prin baruri ori varii apartamente. Tacîmul e complet: viniluri cu muzici americane, erotism delirant, orgii abulice, personaje ceţoase, zvîrcolindu-se într-o perpetuă stare de... greaţie (ceva între tangibila greaţă şi indicibila stare de graţie). Varianta aceasta japoneză a spirit
