O expeditie in Himalaya sau la Polul Sud poate aduce cu ea multe lucruri neprevazute. De aceea, rucsacul cu alimente trebuie sa fie mereu pregatit. Daca totusi cercetatorilor le scapa ceva, natura are grija sa le ofere toate cele trebuincioase.

In cele patru expeditii stiintifice avand ca tema valorificarea florei spontane din Himalaya, expeditii pe care le-a condus intre anii 1979-1985, in colaborare cu biologii nepalezi, domnul Ovidiu Bojor a invatat o multime de lucruri despre ceea ce inseamna supravietuirea in astfel de conditii. Cele mai importante probleme aparute au fost cele legate de alimentatie. "Distantele mari dintre localitati ne-au fost cei mai mari dusmani, mai ales atunci cand vedeam ca alimentele carate de serpasi erau pe terminate", spune domnul Bojor. Cei care i-au ajutat cel mai mult au fost colegii nepalezi si serpasii locali. In flora spontana nepaleza sunt cel putin 200 de specii de plante care au si valoare nutritiva.

PE MUNTE. Serpasii din Himalaya trebuiau sa care rucsace de 80 de kilograme in care se aflau orez, zahar, paste fainoase si alte astfel de alimente care ajuta organismul sa supravietuiasca in conditii extreme. Domnul Bojor a descoperit in aceste expeditii calitatile unui aliment pe care altii il dau uitarii: hrisca. "Este un aliment complex, cu proteine, grasime, foarte multe oligoelemente necesare supravietuirii", descrie renumitul biolog hrisca. Pentru a-i creste valoarea nutritiva, romanii au adaugat la hrisca miere in parti egale cu nuci. Alaturi de aceste alimente, biologii plecati in expeditie au invatat de la hamali cum sa prepare o uruiala la fel de consistenta ca amestecul de hrisca, miere si nuci: mei, ardei iute, apa rece si sare. Cand era gata, membrii expeditiei o fierbeau si o mancau.

LA POL. Domna Uca Marinescu spune ca in astfel de conditii hrana trebuie sa fie cantitativ putina si calitativ pute