Cu cîteva săptămîni înainte de 11 septembrie 2001, acceptasem invitaţia de a ţine o conferinţă la facultatea de drept a unei respectate universităţi americane. Subiectul conferinţei, sugerat de gazdele mele, era legat de justiţia internaţională. Imediat după 11 septembrie, am decis să nuanţez tema micii mele dizertaţii şi, cu acceptul galant al organizatorilor, am vorbit despre problema justiţiei internaţionale din perspectiva luptei împotriva terorismului. Pe la începutul lui noiembrie, alături de prieteni dragi şi de profesori ai universităţii, cîteva zeci de studenţi au asistat la conferinţa mea, împinşi în sala în care vorbeam, probabil, de ploaia rece şi gri de afară. Am socotit potrivit să încep cu prezentarea stadiului dezbaterilor intelectuale în chestiunea justiţiei internaţionale şi am sintetizat polemica pe această temă, găzduită pe atunci în paginile prestigioasei Foreign Affairs, care opusese tot ce poate fi mai opus în lumea gîndirii politice: pe Kenneth Roth lui Henry Kissinger. Roth este un nume mare în lumea activiştilor pentru drepturile omului, şeful uneia dintre cele mai solide organizaţii non-guvernamentale de profil (The Human Rights Watchdog), autorul cîtorva cărţi obligatorii pentru oricine studiază actualitatea drepturilor fundamentale ale omului. În lumea lui Roth, Henry Kissinger, care nu are nevoie de nici o prezentare, este o efigie a răului, un individ suspectat de complicitate la asasinate în masă, un politician cu mîinile pline de sînge care scapă judecăţii pentru că este protejat de statul american. În polemică, Roth era un entuziast al ideii de justiţie internaţională. Kissinger era sceptic. În fine, am căutat să fiu cît mai echilibrat în prezentarea situaţiei de pe piaţa de idei a momentului. Obişnuiesc să fiu foarte atent la reacţiile celor care mă ascultă, aşa că am văzut limpede că expunerea rece a celor două seturi de ide