Ed (la o bere ): "L-am sunat duminică pe frate-miu. Am sunat la opt seara, ora lor. A răspuns nevastă-sa. O întreb ce mai fac, pe unde e fiecare... Îmi spune că Anda e plecată la o prietenă, că frate-miu şi ăla micu' sînt acasă. Apoi... că ea are treabă de făcut. Să gătească, să spele... Am înţeles... Mi-l dă pe frate-miu. Ce mai faci, măi? - îl întreb. Uite, beau o bere şi mă uit la un film, zice. Vorbim puţin, dar el îmi răspundea tărăgănat, că stătea cu capul în televizor. Ia dă-mi-l tu pe ăla micu', zic. Frate-miu a zis mersi. Vorbesc cu băiatul. Ce vrei tu, măi, să te faci cînd vei fi mare? Nu ştiu... Ce note ai luat la şcoală săptămîna asta? Ăăăă... N-am luat nici o notă. Ce vrei să-ţi trimit din America? Rîde, se gîndeşte... Zece dolari, zice. Bine, măi, îi zic, îţi trimit. Da' ce vrei să faci cu ei? Să-i păstrez, zice. Bine. Şi taman atunci a venit soră-sa acasă şi vorbesc şi cu ea. Ce mai faci tu, Anda? - o întreb. Bine, zice. Pe unde ai fost? La o prietenă. Ce-aţi făcut? Am vorbit. Ce carte ai citit săptămîna asta? N-am citit, că am avut de învăţat la chimie. Şi ce, nu poţi să faci şi una şi alta? Nu, zice, că nu-mi ajunge timpul. Da' la cursul ăla de manechine ai mai fost? Am fost, zice. Adică de asta ai timp, dar de citit, nu? Nu-i acelaşi lucru, zice. Bine, măi, dacă taică-tu te lasă, eu ce să mai zic. Cu banii pe care ţi i-am trimis, ce-ai făcut? Că i-am trimis o sută de dolari, acum o lună. Pînă acum, nimic, zice. Dar vreau să-mi iau pantofi. Mai departe, numai răspunsuri în doi peri. N-avea nici un chef de mine. Am încheiat convorbirea după o jumătate de oră. Aş fi putut să vorbesc o oră, cu numai 15 dolari, dar n-am avut cu cine. Nu-i mai sun aşa curînd." Cînd vorbesc cu amicul Ed despre România, mereu se strecoară un fel de tensiune în dialogul nostru. Invariabil, el ajunge să susţină ideea că e ceva putred cu românii şi că plecatul din Român