interviu cu Claude GEFFRÉ (2) În prima parte a interviului pe care teologul dominican Claude Geffré a avut bunăvoinţa să mi-l acorde, el vorbea despre un nou tip de relaţie, apărută în societatea franceză, între religie şi laicitate, între instanţele religioase şi statul laic: convivialitatea. Cum se poate "amenaja" această convivialitate, ce responsabilităţi revin diferiţilor actori într-o societate religios pluralistă: iată ceea ce schiţa acolo. I-am propus apoi lui Claude Geffré să se refere la memorie (la memoria a ceea ce a contribuit la definirea identităţii europene) şi la educaţie în ce priveşte faptul religios. (A. M.)

Constituţia Europeană S-a discutat destul de mult asupra modului (vag) în care, în Constituţia Europeană, este menţionată religia. Au fost destule voci care au cerut o declarare explicită a creştinismului ca principiu formativ al mentalităţii europene. În ce mă priveşte, nu regret că Dumnezeu nu figurează în preambulul Constituţiei Europene. Ea este un act de ordin juridic şi, ca atare, nu era, cred, de introdus aici un aspect de ordin confesional. Mai cu seamă că, spre deosebire de Statele Unite ale Americii, o mare parte a ţărilor europene nu iau în considerare nici măcar un Dumnezeu al unei anumite religii civile. E de regretat, în schimb, că în preambulul Constituţiei se vorbeşte doar despre "moşteniri": "Inspirîndu-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale ale drepturilor inviolabile şi inalienabile ale omului, ale democraţiei, egalităţii, libertăţii şi statului de drept...". Germanii, pe lîngă alţii, au cerut să se facă o menţiune explicită a moştenirii iudeo-creştine. Ea nu a fost adoptată, nu numai din dorinţa de a nu contraria pe cetăţenii europeni care sînt musulmani, ci mai ales fiindcă dintre cele 450 de milioane de cetăţeni ai UE, un număr neneglijabil sî