In anul 1972, in Sighetu Marmatiei a fost infiintata o unitate de elita a agriculturii socialiste. A fost pompos botezata „Statiunea de Cercetari Zootehnice", iar tovarasu’ Nicolae Ceausescu s-a ostenit chiar sa viziteze obiectivul de doua ori: in 1974 si in 1986. Astazi, doar cainii vagabonzi si oamenii strazii se mai incumeta sa vada cum s-a prabusit un mit al zootehniei romanesti.
Statiunea de Cercetari Zootehnice Sighetu Marmatiei (SCZ sau SCPCB, cum i se spune mai nou) s-a infiintat pe structura fostului IAS Sighet. La „botez", reprezentantii PCR (in rol de nas mare) au oferit ca zestre 3.000 de hectare de teren, 1.400 de bovine si 3.000 de oi, grupate in trei ferme. O adevarata avere, cu care Statiunea de Cercetari a si intrat in capitalism (1989).
"Iscusitii" manageri ai unitatii, ajutati de un cadru legal catastrofal, aprobat de niste pseudo-ministri ai agriculturii (Ilie Sarbu, de exemplu, era... preot!), si de politica de abandon a cercetarii, dusa de toate guvernele de dupa Revolutie, au transformat SCZ intr-o sinistra ruina.
Radiografia unei ruine
Azi, SCZ mai bifeaza doar 23 de angajati, 430 de hectare de teren (majoritatea abandonate) si 60 de vite, grupate intr-o singura ferma. Restul s-a dus pe Apa Sambetei.
Situatia actuala se izbeste si de o lipsa acuta de disponibilitati financiare, salariatii fiind in suferinta (din informatiile noastre n-au mai primit salariile intregi din octombrie 2004), datoriile cumulate cifrandu-se la peste 300 de milioane lei. Motul a fost taiat „la batranete", in urma cu doi ani, cand Statiunea de Cercetari a fost decuplata de la curent electric si apa!
Din anul 2002 nu s-au mai acordat deloc bani pentru cercetarea propriu-zisa. Singurele fonduri care se mai obti
