"Carlos Sacalul" a contractat la preturi "promotionale" doua asasinate pentru o singura operatiune: al presedintelui SUA si al generalului roman de Securitate care defectase in State. Pentru Reagan, Gaddafi platea 100 de milioane de dolari. Pentru Pacepa, Ceausescu dadea doua milioane.
Dictatorul roman virase, in contul sotiei lui Carlos, deschis la Banca Romana de Comert Exterior, un acont de un milion de dolari. "Sacalul" si cele doua echipe de asasini urmau sa ajunga pe teritoriul american cu un submarin inchiriat. Gaddafi i-a recomandat lui Ceausescu un consilier pentru intreaga operatiune: Edwin P. Wilson.
Consilierul Centrului de Informatii Externe al Securitatii, renumit traficant de armament, fusese comandantul unitatii speciale "Task Force 157" din Vietnam, care se ocupase cu asasinate politice si trafic de droguri. Totul mergea perfect, pana in momentul cand Edwin P. Wilson, in urma afacerii de miliarde de dolari cu egiptenii, a cazut in plasa fiscului american.
Interogat dur, super-agentul Wilson sfarseste prin a face declaratii complete, inclusiv asupra relatiilor cu regimurile din Libia si Romania. In 1983, este condamnat. Speriat, Ceausescu isi retrage toti agentii de legatura si incepe sa se gandeasca la schimbarea lui Plesita, sub epoca caruia se urzise planul
"Carlos" il avea pe lista pe Anwar El Sadat
In raportul sau din 1990, colonelul Sergiu Nica afirma ca CIE l-a folosit pe "Carlos Sacalul" pentru "neutralizarea tradatorului Pacepa". In scrisoarea sa, Virgil Magureanu pare a fi la curent cu actiunea anti-Pacepa, fiindca scrie ca Securitatea (CIE) a incercat, inca din 1979, sa-l angajeze pe "Carlos" pentru a-l asasina pe Pacepa.
Sau, cum se exprima fostul director al SRI intre 1990-1996, pentru "a ajuta la executarea sentintei". Este vorba, desigur, de "condamnarea la moarte",
