În teorie, formatorii de opinie sînt acei indivizi convocaţi DES pe fotoliile televiziunii pentru a ne lumina COMPETENT într-o privinţă sau alta. Cu alte cuvinte: dacă-i vezi rar, sînt doar experţi şi-atît; dacă nu au măcar o sursă de competenţă "la subiect", sînt doar oportunişti. Pe scurt, vorbim de persoane ce garantează cu experienţa, cu calificarea sau, de ce nu, cu înţelepciunea sau prestigiul. Şi cum zic ceva, îi crezi! În Evul Mediu se scria despre o Epocă de Aur, vremea copilăriei omenirii, pe cînd fiarele pădurii vorbeau. A trecut ceva timp, azi apar la televizor! În România, Epoca de Aur înseamnă Epoca lui Ceauşescu. Nostalgicii spun că în mijlocul acestei perioade, prin anii '60-'70, s-ar fi desfăşurat şi epoca de aur a televiziunii. Epoca în care pe micul ecran se perindau Toma Caragiu şi Grigore Vasiliu-Birlic, în care se montau piese de teatru, iar Tudor Vornicu domnea autoritar peste duminicile noastre. Erau chiar şi emisiuni de ştiinţă! Guvernate de Ion Petru şi Andrei Bacalu, ne lăsau impresia că sîntem în centrul lumii, căci invitaţii discutau fizică nucleară, relativitate, genetică sau cibernetică. Toate la modă în lumea largă! Cînd se vorbea despre fizică nucleară, invitatul era Călin Beşliu, la astronomie titular era Ion Corvin Sângeorzan, la neurologie şi cibernetică - Edmond Nicolau şi Constantin Bălăceanu Stolnici, la genetică - Constantin Maximilian, la istorie - Răzvan Theodorescu, la matematică - Imre Toth. Dar nici unul nu era lider sau formator de opinie. Domeniile lor erau precise, înguste, elitiste. În fond, ce opinie să ai faţă de relativitate sau faţă de vreo teoremă? Matematicienii definesc astfel de situaţii ca fiind "decidabile", adică ştii precis ce e adevărat şi ce nu. Planeta Marte are doi sateliţi, punct! După o vreme, realizatorii şi-au luat tălpăşiţa peste hotare, mai întîi Petru, apoi Bacalu, urmaţi rapid de mulţi di