Faptul ca Radu Mazare si Nicusor Constantinescu i-au trantit usa in nas lui Jonathan Scheele, dupa ce acesta indraznise sa se arate nemultumit de cheltuirea banilor europeni pe malul marii, nu este socant in sine. La urma urmelor, cei doi n-au avut decat un comportament egal cu nivelul lor intelectual. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.
Problema e alta: n-am asistat la scandalul pe care l-ar fi iscat un comportament similar la Iasi, la Timisoara, la Brasov sau oriunde pe cuprinsul tarii. De la Bruxelles, Romania se vede ca o Sicilie in care fondurile europene se volatilizeaza inexplicabil. Din Romania, Constanta se vede, la randul ei, ca o Sicilie. Astfel, nimeni nu se mai mira de nimic. Si acesta este lucrul cel mai grav.
Ne-am obisnuit sa auzim ca Radu Mazare sta cu mainile pe unul dintre cele mai importante orase ale Romaniei. Nu ne mai mira defel relatarile despre taxe de protectie si taxe de bariera sau despre apropiati care profita din greu de pe urma tranzactiilor imobiliare ale primariei. Constanta a capatat imaginea unei margini de tara unde totul e posibil.
De un sictir ce se vrea o imitatie a arogantei nastasiene, cel dedulcit in ale politicii inalte de Miron Mitrea merge mai departe.
De fapt, „problema Radu Mazare" nu e la Radu Mazare. Nici la PSD, incapabil sa sanctioneze cumva mitocania, nici la consilierii PNL si PD care l-au sustinut. Nu e nici macar in mainile procurorilor care au avut nevoie de patru ani si o schimbare de putere pentru a indrazni sa demareze anchete. „Problema Radu Mazare" se afla exact la cetatenii pe care-i reprezinta.
Nu l-au sanctionat pentru nivelul foarte ridicat al impozitelor locale, nici pentru taxa de protectie, nici pentru jongleriile imobiliare. Unii il accepta din interes, altii, mai multi, din teama, altii, si mai multi, din credinta falsa ca asa se face adm
