oameni şi lei vechi Cu toţii ne-am reparat, cel puţin o dată, pantofii la cizmar, tivul la croitor sau ceasul la ceasornicar. Micii meseriaşi au fost, pentru mulţi dintre noi, un serviciu util, dar şi marca unei lumi a răgazului, manualităţii şi unicatului, deja aparţinînd altei epoci (cumva a copilăriei şi a bunicilor noştri, pentru care nimic nu era mai bun decît lucrul făcut temeinic, de mîna omului cunoscut). Atelierele micilor meseriaşi au rămas tot mai puţine, cît să le numeri pe degete. Într-o lume grăbită, în care totul se aruncă rapid şi uşor, puţini sînt cei care mai au răbdare să aştepte două săptămîni pentru un costum, o pălărie sau o haină de blană.

O opinie oficială Pe urmele micilor meseriaşi, încercînd să vedem cîte ateliere mai sînt şi cine se ocupă de ele. Impresionaţi de plîngerile meşterilor cu tot mai puţini clienţi şi urmaşi, am ajuns la UCECOM, devenită Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti. Aici, surpriza a fost şi mai mare: din materialele informative ce ni s-au furnizat, aflăm că, pentru cooperaţia meşteşugărească, termenul de "mici meseriaşi" este unul impropriu, care nu s-a mai utilizat după 1990. În acest tip de servicii lucrau, în întreaga ţară, la sfîrşitul anului 2004, doar 17.609 persoane, dintre care: 1.713 croitori, 496 cizmari, 210 tîmplari-tapiţeri, 175 ceasornicari şi 106 marochineri. Aceştia nu reprezintă decît o pondere nesemnificativă în activităţile UCECOM, a cărei "gamă de servicii" este mult diversificată. Principalele ei domenii generatoare de venit sînt cele de producţie, în special în industria uşoară (confecţii, tricotaje, încălţăminte, marochinărie), a lemnului (mobilă, jucării), electrotehnică şi metalo-chimică, în arta populară şi artizanat (covoare, împletituri, ceramică, ornamente pentru pomul de Crăciun). Produsele realizate în domeniile enumerate deţin, chiar în această ordine, şi ponderea