Manipularea de referinţă... În 1995, eram cursant al Şcolii BBC de jurnalism TV şi abilităţi tehnice, care funcţiona în acea perioadă în clădirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Pot spune că activitatea noastră de jurnalişti-cursanţi a beneficiat din plin de evenimente - marşuri şi mitinguri studenţeşti, terminate cu intervenţii ale scutierilor, trecerea în nefiinţă a lui Corneliu Coposu, înmormîntarea sa, ninsori abundente. În timpul unuia din marşurile studenţeşti, s-a filmat un cadru în care camera era plasată perpendicular pe coloana de studenţi, la nivelul genunchilor acestora. Studenţii se ţineau de braţ şi, văzînd camera, au început să mărşăluiască cu genunchii neflectaţi, piciorul ridicat mult, în maniera pas de defilare. La analiza pe ecran a imaginii, scena semăna izbitor cu animaţia din videoclipul "The Wall" al formaţiei Pink Floyd, aceea în care păşesc nişte ciocane, sugerînd trupe naziste, staliniste, oricum, trupe de represiune. "Stop!", a strigat Michael, conducătorul englez al cursului. "Voi i-aţi pus să meargă astfel?" "Nu - a sosit, ezitant, răspunsul celui care filmase -, ei au început să bată pas de defilare..." "E în regulă, pentru că dacă voi i-aţi fi pus ar fi fost manipulare, imaginea este foarte puternică, sugerează ameninţare", s-a declarat Michael mulţumit şi am trecut la alte imagini. Poate că nici BBC n-o fi perfect, dar nouă, mărşăluitul cazon al studenţilor, chiar manipulat, ni s-a părut parfum, faţă de stilul televiziunilor româneşti.

...Şi manipularea de toate zilele... Mulţi ziarişti din provincie sînt încă angajaţi în funcţie de aptitudini, atît în presa scrisă, cît şi în audio-vizual. Ceva talent la română, "calificare la locul de muncă", indicaţiile redactorului-şef şi propria abilitate sînt armele cu care tinerii ies pe teren, prea puţin conştienţi că sînt formatori de opinie, că citit