Celebru istoric al cărţii şi al lecturii, Roger Chartier publică un volum în care erudiţia se conjugă, din nou, cu imaginaţia critică: Inscrire et effacer (Hautes Etudes - Gallimard/Seuil). Una din ideile centrale ale cărţii este că excesul de texte scrise - şi tipărite - a fost dintotdeauna perceput drept un pericol la fel de mare ca opusul său; de unde, concluzia că ştergerea a fost necesară, aşa cum necesară este uitarea pentru memorie. O altă temă este aceea a relaţiilor dintre text şi încarnările lui materiale. Chartier arată cum realităţile materiale ale scrisului şi ale publicării au devenit subiectul unor opere literare; principalii autori examinaţi sînt Cervantes, Ben Jonson, Cyrano de Bergerac, Goldoni şi Diderot. Unul din cele mai interesante studii priveşte piesa lui Ben Jonson, jucată în 1626 şi tipărită în 1631, The Staple of News. Acţiunea se petrece în bună parte, de unde şi titlul, într-un birou unde sunt adunate, copiate şi vîndute ştiri din toată lumea. Suntem într-o perioadă cînd coexistă, în Anglia dar nu numai acolo, gazetele tipărite şi ştirile manuscrise. Piaţa gazetelor tipărite, de fapt serii de newsbooks, era dominată de un anume Nathaniel Butter. Ştirile scrise de mînă continuă o vreme să prospere, graţie printre altele şi faptului că nu erau supuse cenzurii. Cum era organizat, în piesa lui Jonson, Biroul de noutăţi? El era compus, mai întîi, din patru corespondenţi care colectau ştiri din patru locuri strategice ale Londrei: Curtea, catedrala Saint-Paul, Bursa şi Westminster Hall. Alţi patru au, fiecare, o misiune precisă: unul examinează ştirile, altul le înregistrează iar ceilalţi doi le clasează şi le scriu. Ştirile sînt repartizate în diferite fişiere, organizate pe rubrici tematice şi, în interiorul acestora, în ordine alfabetică. Intră în joc şi alte criterii: ştiri de vacanţă şi de sărbători, ştiri din provincie şi din capit