Daniel Buzdugan, de la Radio 21 - se ştie - face o farsă pe dimineaţă. În 2004, o parte din farsele lui au fost adunate şi într-un CD. Copilul meu primind CD-ul cadou de ziua lui de naştere (deşi unele dintre farse se intitulează "Erecţia copilului", "Plan de ejaculare", "Sex oral cu asistentul de la facultate"), le-am ascultat (cele din paranteze, nu vă îngrijoraţi, au fost destinate doar adulţilor) nu o dată, ci de zeci de ori. Prima reacţie a fost să-l iau la bătaie pe Buzdugan (numele lui fiind, în sine, grăitor), deşi nu mi se adresa mie, ci unor semeni ai mei mai creduli, mai săraci cu duhul, mai încrezători în sisteme şi formule, şi, în sfîrşit, mai puţin conştienţi de adevăratele înţelesuri ale vocabulelor limbii ce-o vorbim. Pentru că m-am întrebat, serios, dacă anumiţi destinatari ai farselor lui nu fac infarct sau apoplexie atunci cînd aud destule lucruri sinistre la telefon, şi mai ales la final, cînd sînt dezvăluiţi şi asiguraţi că întreaga lor prostie este difuzată pe un post de radio. Buzduganul în cauză mi s-a părut foarte crud şi foarte insensibil la graniţele dintre public şi privat. Sigur că, în spatele farselor stau "prietenii" (de multe ori, probabil, mai aproape de duşmani) victimelor, care comandă asemenea farse, eventual cadou de onomastici sau alte aniversări, pentru apropiaţii lor. Dar sistemul în sine tot postul de radio l-a inventat. Pînă la urmă, farsele sînt un soi de revers al emisiunii Surprize, surprize: acolo, deşi la fel de supărător publică, surpriza e plăcută şi reală; în cazul glumelor de la Radio 21, surprizele sînt neplăcute şi ireale. O a doua reacţie a fost un rîs gros şi uşor ruşinat: umorul practicat de Buzdugan e grosier, aluziile sexuale ocupînd un loc esenţial; sînt, probabil, cele mai gustate de public. "Plan de ejaculare", de pildă, este un telefon dat la o grădiniţă pentru evacuarea în caz de incendiu. Sursa c