8 iulie Şi văzui tot ce poate să expună olteanul la Rîmnicu Vîlcea. Tată, un Mustang cu nume clar: "Ontario Valahu New York". Unde este gloria, unde este puterea? Păi, cum unde? Sub podul ce duce spre Rîmnic, în piaţa de vechituri, acolo era un om cu păr mult, plantat pe un piept cît lacul Ontario de larg. Îşi parcase fala pe patru roţi, veche desigur cît secolul trecut, în faţa tarabei lui cu haine made in Germany, ultimul răcnet. Şi să-l vedeţi cum tăcea în faţa clienţilor, fiecare gioarsă avea poveşti din America.
9 iulie Nu e om care să nu fi iubit cruciuliţa în parbriz. Dar o Dacie de Dîmboviţa, pe Calea Victoriei, umbla cu tone de ursuleţi. Nu vă puteţi închipui căderea în jungla aia de pluşaţi. Aruncă-te direct în lumea asta şi nimereşti într-una de bibelouri de vitrină. Lumea asta de ce anume se fereşte? Urşi lipiţi, nespălaţi, expiraţi, transpiraţi, spînzuraţi, ce mai pot spune ei? Totul, dulce!
10 iulie Dar ce-i spune bucureşteanului tripticul Coposu-Maniu-Revoluţia din Piaţa Revoluţiei? Pierd zile, dacă e să număr minutele şi să le adun, minutele ce le petrec
din cauza cozii şi a aglomeraţiei, în faţa statuilor respective. De cîţiva ani admir Coposu. Ochii mei nu văd decît o statuie ce se prelinge, un chip ce aştepţi să se scurgă pe trotuar, ca-n desene animate. Dar scurgerea aia pare din rahat. Pare un Coposu din rahat ce se scurge! Nimic mai anormal în asta! Apoi, Maniu sfărîmat între draci şi laci, şi ăla săracu' se rupe în figuri. Dar ce face hazul lui Maniu e un copac, un fel de labă cu trei degete. Îi ţine umbră? Arată lumea ostilă, neagră şi care-i dă, vax albina, senzaţia că e la adăpost. Performanţa însă este gogoaşa cu vîrf. Este vorba de monumentul revoluţiei. O gogoaşă ce pare a fi globul pămîntesc înţepată de un soi de piramidă. Întrebările sînt remarcabile: de ce gogoaşa nu e înţepată la mijloc? De ce gogoaşa nu e pusă î
