Prefaţa. Îmi place Paul Johnson. Ştie multe, are umor şi opinii. A scris mult şi apăsat: Istoria creştinismului, Istoria evreilor, Istoria secolului 20, Naşterea lumii moderne şi alte istorii exhaustive, ba contestabile, ba frapante. Produce articole conservatoare şi ironizează noua stîngă intelectuală. Acum am dat de Istoria poporului american. Omul ăsta nu se încurcă cu fleacuri! Plăcîndu-mi şi Johnson, şi America, mi-a plăcut şi cartea. I-ar fi plăcut şi lui Tocqueville! Cartea. "Apariţia Statelor Unite este cea mai mare aventură din istorie" zice dl Johnson. Ca orice aventură, ea conţine şi mici enigme, pe care autorul vrea să le rezolve. Biografia redusă a Americii sună cam aşa: nişte bărbaţi căutau aur, au ajuns pe o plajă virgină, au ridicat aşezări pentru indezirabilii Angliei, au instaurat administraţii coloniale, i-au decimat pe indienii care trăiau acolo şi au declanşat o revoluţie de eliberare, avînd, în acelaşi timp, 600.000 de sclavi. E varianta celor care văd doar relele Americii. Cartea lui Johnson nu este însă pentru cei cu prejudecăţi. E drept, istoricul britanic, prins de viziunea sa, face şi cîteva erori. Cîrcotaşii ar juisa marcîndu-le, mai ales pe cele din irepresibilul fond de "mituri urbane". Constituţia, de exemplu, nu-i conferă preşedintelui "puteri năucitoare". Niciodată n-a existat o iniţiativă privind folosirea oficială a limbii germane. Prohibiţia nu a mărit consumul de alcool, ci l-a diminuat. Teoria lui Kinsey despre comportamentul sexual a fost de mult dovedită ca falsă. Numai că magia acestui volum de 1.000 de pagini nu constă în astfel de detalii, ci în ameţitorul roman al cărui personaj colectiv devine uriaş şi variat, multirasial şi poliglot, extrem de materialist, uimitor de idealist, inovativ, gălăgios şi dornic să facă totul mai repede, mai bine, mai ieftin, încercînd să se îmbogăţească pe sine şi să-i mulţumească pe toţ