Donarea benevolă de sînge Săptămîna trecută m-am simţit ca un mut într-o criză de furie - cum spunea foarte nimerit cineva - pînă cînd, vineri, am zărit numărul 76 al revistei, cu titlul "(De)formatorii de opinie", care parcă mi-a mai dat puţin drumul la glas. Aşadar, iată ce s-a întîmplat: luni, 27 iunie 2005, a avut loc la Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională o conferinţă de presă avînd ca subiect donarea benevolă de sînge. Au fost chemate şi chiar au venit mai multe ziare şi televiziuni. Şi aici a început deformarea de opinii: toţi cei prezenţi au venit cu cîteva idei gata pregătite din redacţie, sau de-acasă, ca o ceată de mici Pallas Atena ieşind gata înarmate din capul lui Zeus, şi nimic din ce s-a discutat mai bine de o oră la conferinţă nu le-a schimbat nici expresia, nici aerul războinic. Ziariştii au venit fără să fie familiarizaţi cu tema, plini de agresivitate, şi au plecat idem. Care erau aceste idei? Ele se reduceau la două, în esenţă: În 2007, cînd se considera că vom putea trece la donarea benevolă (aşa cum anunţase ministrul Sănătăţii cu cîteva luni în urmă), de fapt, vom muri cu toţii (în opinia ziariştilor) din lipsa acestor donatori benevoli. Sîntem victimele Europei - care ne obligă să ne donăm sîngele fără recompense, dar noi sîntem hotărîţi să rezistăm şi să facem cum vrem noi. A doua idee (o Pallas Atena şi mai înarmată şi mai agresivă): românii mor de foame, cum să mai doneze şi, mai ales, gratis? Timp de o oră li s-a explicat că trecerea la benevolat e un proces, că acest proces a început de ceva vreme, că o mulţime de oameni muncesc pentru asta, că nu va fi o dată fixă - 1 ianuarie 2007 - cînd se va închide o uşă pentru donarea în vechiul sistem şi că trecerea la benevolat se va face atunci cînd numărul donatorilor benevoli va fi considerat suficient de mare pentru a o permite. Datorită muncii celor angajaţi în acest pro