In 1938, un domn a relatat la "difuzoare" cum va fi invadata lumea de extraterestri. S-a dovedit a fi o poveste SF, prima din acest gen, dar a fost si momentul de referinta al inventarii radioului. De atunci s-au intamplat multe. Cativa ani, oamenii au ascultat muzica, apoi stiri si si-au format o oarece cultura de masa. Dupa o vreme, a aparut televiziunea si imaginea si-a spus cuvantul. Adica a inlocuit cuvantul.

In cativa ani, televiziunea a doborat radioul, iar imaginile, in formele alese de stapanii televiziunilor (realizatori, producatori, patroni), au intrat in toate casele, suprimand pana si cartile. ("Astept sa vad filmul, nu mai citesc cartea", era un banc care a devenit realitate)

Ca sa supravietuiasca, radioul a trebuit sa se fragmenteze, sa devina specializat pentru bucati de public: adolescenti, iubitori de stiri, barbati, femei etc. Au mai trecut ceva ani si a aparut Internetul. Televiziunea are un concurent serios, publicul nu mai cauta telecomanda ca sa-si gaseasca emisiunea de care are nevoie, isi creeaza el, pe Net, propriul program cu tot ceea ce doreste, de la filme porno pana la operele complete ale lui Shakespeare. Ca sa faca fata invaziei Internetului, televiziunea trebuie sa se comporte la fel ca radioul: sa se adreseze unor segmente precise de public, unor felii din tortul audientei. Iar televiziunile din Romania, ca peste tot in lume, incep sa se supuna acestei reguli: avem televiziuni muzicale, televiziuni culturale, televiziuni de stiri, televiziuni pentru femei etc.

Intelegeti cat de departe s-a ajuns de la o poveste despre extraterestrii care i-a pus pe americani sa-si faca provizii peste provizii, de teama unei invazii care le-ar fi pus viata in pericol? Povestea se numea "Razboiul lumilor", era semnata de H.G. Wells, iar varianta radiofonica era dramatizata de Orson Wells. Aceeasi poveste e ecranizata astazi de Steven