interviu cu Radu DUMITRIU Avînd un tată pictor celebru, nu ai fost tentat să te apuci de pictură? Cum ai ajuns managerul Galeriei ArTei? E-adevărat, am crescut într-o lume a pictorilor, dar, poate şi mai mult, într-o lume a scriitorilor. Tatăl meu era prieten foarte bun cu cei din generaţia '80. Profesorii din liceu şi din facultate mi-au spus că am talent la culoare şi atunci m-am ambiţionat să fac design. Am ajuns însă la galeria de artă datorită conjuncturii şi acestui imens avantaj de a fi copil de artist. Aveam în casă o colecţie de artă pe care m-am gîndit să o lărgesc. Încă de student mă gîndeam ce bine ar fi să-mi deschid propria galerie. S-a concretizat anul trecut, în septembrie, cînd am închiriat un spaţiu în incinta Hanului cu Tei. Este galeria de artă contemporană o afacere? Categoric, da. Nu am pornit cu acest gînd, dar galeria trebuie să devină o afacere, întrucît presupune nişte costuri lunare foarte ridicate. Galeria e nevoită să producă, chiar dacă acest lucru e mai greu cu arta contemporană şi cu artiştii tineri care nu au cine ştie ce cote. Dar, sigur, devine o afacere. Cu ce bani ai pornit? În acest proiect sîntem implicaţi mai mulţi. Eu, finanţatorul principal, Concept Electronics, o firmă de IT condusă de familia Drăgoiu, prieteni foarte buni cu tatăl meu, ei înşişi colecţionari, şi arhitectul Şerban Sturdza. La început au investit foarte mult, dar acum s-a ajuns în punctul fericit în care galeria poate să trăiască singură. Dan Drăgoiu a făcut acest lucru din plăcere, oricum la început am pornit cu ideea de a da o şansă tinerilor talentaţi, dar la momentul inaugurării, investiţia se ridica deja la 500 de milioane de lei. În timp, se va amortiza însă. Sînt galeriile româneşti la nivelul de afară? Aici intrăm într-o discuţie care pe mine mă întristează. Am fost de curînd la Bienala de la Praga - de fapt, există două bienale şi fiecare pret